Fotografii din Bucureștiul interbelic marca Ebner

 

Lelia ZamaniDr. Lelia Zamani

Bucureștiul interbelic

Perioada interbelică a lăsat în urmă un răstimp de mare restriște pentru omenire și istoria ei, urmând a se îndrepta cu pași repezi, spre un altul și mai devastator, lumea noastră neînvățând nimic din greșeli. Dar, până atunci, Bucureștiul, scăpat dintr-un război mondial copleșitor și devenit capitală a României Mari în anul 1920, revenea din nou la viață, pornind cu încredere să curețe și să refacă tot ce fusese distrus de război. Numai că, autoritățile nu s-a mulțumit cu atât, demolând și clădiri frumoase, dar vechi, care nu se mai încadrau în noile tipare, urmând a face loc modernelor construcții preconizate. Au fost croite bulevarde în detrimentul unor străzi, așa cum a fost și Bulevardul I. C. Brătianu, care s-a întins până în zona Unirii. Orașul a fost extins și înfrumusețat. S-a înfăptuit o nouă reorganizare administrativă și, pe lângă demolări și asanări, a început să se construiască după principii moderne, învățate în centre din străinătate. Au fost ridicate clădiri înalte, percepute ca fiind zgârie nori, primul dintre ele fiind Palatul Telefoanelor, terminat în 1933. Era prima clădire cu schelet metalic din România şi a rămas până în anii 1970 cea mai înaltă construcţie din Bucureşti. Se construia intens, în special în centrul oraşului, pe o parte şi alta a bulevardelor, clădiri de câte şapte și opt etaje.

S-a amenajat și râul Dâmbovița și au luat ființă o serie de parcuri. Au fost construite întreprinderi și bănci, dar și cinematografe care se bucurau de o mare popularitate. Bucureștenii mergeau fie pe jos, fie - dacă destinația era mai departe – cu ajutorul tramvaielor electrice și autobuzelor (în 1925 a fost inaugurată prima linie de autobuz), dar lumea bună se deplasa cu automobilul, chiar dacă pe străzi erau destule trăsuri. La intersecţiile de pe Calea Victoriei, dar și în alte locuri, au apărut semafoare plasate chiar în mijlocul străzii, însoțite de un agent însărcinat cu dirijarea circulaţiei.

Bucureștenii se duceau adesea la spectacole de teatru și operetă de la Teatrul Național, la spectacolele de operă de la Ateneul Român, ori de revistă de la Teatrul Cărăbuș, dar și de circ, la Sidoli. De asemenea, frecventau și multele cafenele, restaurante, terase și grădini de vară (ex. Capșa, Gambrinus, Carpați, Roșianu, etc).

 A. Gh. Ebner și Alfons Ebner

Toate acestea și multe altele au fost surprinse de aparatele de fotografiat ale celor doi Ebneri – A. Gh. Ebner și Alfons Ebner – personaje care reprezintă deocamdată un profund mister și o provocare. Fotografiile fac parte din patrimoniul Muzeului Municipiului București și urmăresc o reconstituire a unui București uitat, trăind doar în imaginile realizate de cei doi împătimiți iubitori ai capitalei din alte vremuri,

Familia Ebner se pare că își avea originile în Austria, în landul Tirol, de unde au plecat spre Est, ajungând și în țara noastră. Fotografiile, în mare parte, au fost realizate în perioada interbelică, iar câteva înainte de izbucnirea primul război mondial.

Despre cei doi Ebner, probabil tată și fiu, nu se știe decât numele lor adresa, aflate atât pe ștampilele fotografiilor cât și în anuarele bucureștene interbelice. Adresa era inițial Strada Apolodor nr 5, schimbându-se apoi, doar numărul străzii, și anume din numărul 5 a devenit numărul 8, dovadă a mutării pe cealată parte a străzii. Adresa a reprezentat atelierul fotografic și destul de probabil și locuința. La un moment dat am crezut că misterul ce le învăluia viața celor doi Ebneri începe să se elucideze, când un coleg de breaslă al unui prieten colecționar, mi-a confirmat telefonic, faptul că știe de existența lui Alfons și a lui A. Gh. Ebner. O serie de fotografii ale acestora îi trecuseră prin mâini. A doua zi, extrem de curioasă am fost la el la anticariat. Am aflat că Alfons era tatăl, iar A.G. Ebner era fiul. Alfons ar fi avut atelier la Craiova dar și la București. Pe lângă acestea, se pare că existase și un atelier la Turnu Severin. Domnul știa de existența unei fotografii sepia pe carton roșu, a Parcului Carol din Craiova, pe la 1890, cu ștampila lui Alfons Ebner, vândută la o licitație la Viena în urmă cu opt-nouă ani, licitația având ca temă „Peisaje și parcuri din Europa”. Spunea că Alfons murise în 1908, existând și o fotografie a lui pe catafalc, pe care o văzuse. Brusc mi-am dat seama că misterul se adâncește. Nu putea fi Alfons Ebner cel care în perioada interbelică fotografia clădirile și străzile din București! Domnul mi-a confirmat, numele lui nu era scris Alfons, așa cum se citește,ci Alphonse Ebner, așa cum apărea pe timbu sec și pe ștampilă și mare parte a muncii lui se desfășurase înainte de începutul secolului al XX-lea. Alphonse Ebner realizase numeroase fotografii pe stil vechi, carte de vizit, portete imortalizate în atelier, ale diferitelor personaje de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Domnului îi trecuseră multe dintre aceste imagini prin mâini. Iar fiul său avea inițialele A. G. Ebner și nu A. Gh. Ebner și avea atelierul fotografic pe Pitar Moș. Se pare că familia Ebner este destul de surprinzătoare. Cel puțin pentru noi.

 

Așa că, în loc ca misterul să fie rezolvat, se pare că mai mult s-a adâncit. Dar problema rămâne deschisă. Toți avem cunoștințe și prieteni și nu se știe niciodată ce putem afla. Un portret frumos al celor doi, l-a făcut domnul Emanuel Bădescu, de la Biblioteca Academiei Române: „Deseori, răsfoind revistele ilustrate interbelice în căutarea unor fotografii rare ori necunoscute privind străzile și bulevardele Bucureștilor, am întâlnit un nume care, în ani, mi-a devenit familiar: Alfons Ebner. Interesându-mă de biografia lui, am constatat că lipsește. Încercarea de a încropi ceva care să amintească de o biografie s-a lovit de puținătatea știrilor despre el, altfel un om activ, la fel de activ ca alți fotografi despre care am aflat și ce mâncau la masă. A lăsat în urmă un tezaur iconografic fără să fi atras atenția cuiva? Ei, bine, da. Punând cap la cap datele culese din presă, pot să presupun că a venit în București în preajma primului Război Mondial, posibil chiar din 1914. Faptul că uneori pe spatele fotografiilor apare scris Alfons Gh. Ebner, mă determină să cred că era fiul altui fotograf, Gheorghe Ebner, după prenume creștin, sas ori șvab, de la care s-au păstrat fotografii din zona Căii Moșilor, de la Bazaca până la Armenească. O reclamă din Anuarul pe 1925-1926 îi menționează numele alături de al altui fotograf prodigios, dar necunoscut, aromânul Nicolae Tzatzu, patronul firmei Foto-Tehnica, situată pe Splaiul Kogălniceanu (Independenței). În Anuarul pe 1929 i-am găsit despărțiți, Tzatzu (mai des Țațu) în fruntea firmei sale de reproduceri după obiecte artistice, Alfons Ebner patron al firmei Studio Regal de pe strada Apolodor nr.5(8), în casa proprie. Posibil să se fi despărțit de Tzatzu din pricina profilării acestuia exclusiv pe reproduceri fotografice, meserie elegantă, însă dependentă de comenzile artiștilor și negustorilor de artă. Vecin, la câteva case distanță, cu Urmuz, nu cred, totuși, că decizia sa a fost absurdă. A putut nu numai să trăiască din veniturile aduse de studioul fotografic, ci și-a  permis să bată orașul în lung și-n lat, reținând pe peliculă ceea ce i s-a părut demn de reținut, o libertate pe care Nicolae Ionescu și-a permis-o doar pentru că avea salarii cu mult peste media funcționarilor sau a angajaților la particulari. Se deduce lesne că nu o ducea rău financiar, că, poate, avea unul sau doi angajați, care lucrau în absența sa din atelier. În orice caz, parte din fotografiile sale au apărut în gazete, dovadă că erau apreciate de redactori și de cititori. A imortalizat, dacă îmi amintesc bine, inaugurarea în 1935 a Expoziției Luna Bucureștilor din Parcul Carol I și a Parcului Carol II, azi Herăstrău. Fotografiile sale în colecția Academiei fiind jenant de puține, mă obligă la prudență în privința calificativelor, însă, ca o părere personală, cred că pot sta alături de cele executate de un Nicolae Ionescu sau un Iosif Berman.”

 

Toate fotografiile de A. Gh. Ebner și Alfons Ebner le găsiți aici: https://bucurestiulmeudrag.ro/cauta?q=ebner&type=foto