De Andrei Bîrsan
Cu toții când vorbim despre excursiile noastre în lumea largă pomenim de arhitectură, monumente, muzee, restaurante, expoziții ... de spații publice predominat exterioare. Dar de interioarele orașului? De spațiile de muncă sau de locuire ale gazdelor știm ceva? Foarte rar vom avea acces la ele. În delegații mai intrăm în diferite zone ale firmelor, mai ales în sălile de ședințe, dar în locuințele localnicilor mai deloc.
Sala de ședință din corporațiile multinaționale, cel puțin din Europa, este la fel peste tot. Că are sau nu un tablou în plus, o mochetă mai fistichie sau nu știu ce tehnică de videoconferință, tot aia este peste tot. Este camera aseptică de luat decizii, de tras de ureche și de dat indicații. Este mirosul de cafea la filtru și de emoții ale întâlnirii cu „cel de sus“ sau plictiseala unei alte ședinte interminabile. Este ședința cu Windows: powerpoint, grafice și tabele (și la vedere cat ai multe smartphonuri, acum cațiva ani obligatoriu cu BlackBerry).
Sunt și altfel de ședinte, cele de creație cu blugi și brioșe, cu Mac și iPhone, cu idei trăznite și liber la imaginație….
Ambele tipuri vor coexista, și ele fac parte din povestea orașului european București.
